Ia este la mare moda!!!

Gandurile legate de copilarie,amintirile sunt cu atat mai vi,daca acele momente sunt speciale.Una din cele mai frumoase amintiri este cand am facut cunstinta cu ia mea.
Clasa a-5-a,ora de lucru manual.Doamna care ne preda ora de lucru manual,intra in clasa cu zambetul pe buze.Ceva parca ne facea curioase(la ora de lucru manual eram doar fete),doamna Ivan,era una din profesoarele care nu prea zambea si totusi in aceea zi a facut-o.Dupa ce s-a asezat comod la catedra,ne-a spus pe o voce joasa,de parca nu vroia sa auzim,mai mult sa ghicim,daca cineva stie ce vom lucra noi astazi.Nu stiam.Ne uitam lung,mirate de intrebare,in asteptarea raspunsului pe care il asteptam tot de la dumneaei.Scoase din geanta o bucata de material alb.Il desfacu si bucata de material se transforma intr-o frumoasa bluza alba cu modele florale colorate.S-a ridicat usor si ne-a intrebat daca stim cum se numeste aceasta bluza,cu sprancenele ridicate,astepta mai mult de la noi,astepta un raspuns,care din pacate nu a venit de nicaieri.Nu am citit pe fata doamnei Ivan dezamagire ,ci un fel de a spune,sunteti mici,dar o sa aflati.Atunci am auzit pentru prima data de ie.Este o ie,este o bluza traditionala romaneasca ,este comoara noastra nationala.Si asa a inceput frumoasa poveste a ie-i noastre.In prima ora despre istoria ie-i ne-a vorbit mult despre cum ajunge o floare ca este bumbacul,sa se transforme in ata,apoi in material,despre cum bunicile noastre munceau si reuseau sa fie frumoase alegand modele pentru bucatile de material ce le transformau in ii.Apoi,dupa ce in fiecare ora ne vorbea despre cum poti sa creezi modele unice,ne stimula sa desenam pe foi de matematica floricele si modele care aveau se devina creatiile noastre ,tinand cont de modelele traditionale romanesti pe care le aveam de la doamna Ivan.Ne-a ajutat si ne-a invatat cum sa tinem acul in mana ,cum sa facem dintr-o bluza cu un snurulet in jurul gatului,o bluza care face parte din patrimoniul unei natii,o bluza ce se numeste ie,o bucata de cultura si valoare romaneasca autentica.Cand am ajuns la finalul ie-i asteptam sa fim notate in functie de care era cea mai frumoasa sau mai bine lucrata,insa nu a fost asa,toate am luat nota 10,era nota valori create nu a obiectului.
Peste ani insa,am uitat de aceasta aventura care atunci m`a facut atat de curioasa si mandra.Ia statea uitata in sifonier,fara a fi fost vreodata imbracata.Oare de ce?Pentru ca suntem atrasi de obiecte vestimentare ce ne pun in valoare formele,ne scot in evidenta gusturile si nu de obiecte care definesc feminitatea prin pastrarea traditiilor.Noi romancele suntem femei mandre,puternice,suntem pline de feminitate ,de ce sa nu fim mandre ca avem aceste atuu-ri si sa nu inaltam traditia prin portul ei,prin tot ceea ce ne defineste ca natie?
Am inceput prin a relata cum am facut eu cunostinta cu ia,acum va voi povesti cum a facut ia cunostinta cu lumea prin smplul fapt ca am imbracat-o intr-o zi din curiozitate,o spun rusinata,dar spun adevarul.
O zi de luni obisnuita.Deschid sifonierul si am inceput sa imi caut ceva de imbracat,insa parca in acea zi nu gaseam nimic(sifonierul fiind plin cu haine).Ma enervasem.In sfarsit am tras o pereche de blugi pe mine,apoi,dezamagita ma asez pe fotoliu si ma uitam lung la sifonierul deschis care nu imi dadea nici o solutie.In sufragerie,televizorul era deschis,era o emisiune unde cineva vorbea de portul traditional romanesc,de cum romancele au uitat de ia romaneasca,despre cat de incantati sunt straini de creatiile romanesti .Ceva,in capul meu a incoltit.Ia!!!Am o ie,facut-a de mine in clasa a-5-a,unde o fi,stiam ca mereu o luasem dupa mine,chiar daca ma mutam sau imi schimbam hainele dupa sezon din sifonier,nu uitam niciodata sa o asez inapoi.Am inceput sa caut agitata ia.Era impaturita in spatele altor haine,exact ca un obiect de care nu ai niciodata nevoie dar,nu il arunci,il ti acolo.Ia mea!Era cu manecuta scurta si floricele in jurul gatului bleo si rosu.Nici macar nu mai stiam ca are floricele rosii.Ma uitam cu mandrie ,era facut-a de mine,cand eram un copil.Am tras-o pe mine,imi placea.Combinatia de jeans cu acea ie,era extrem de frumoasa.Wow,uite ce bine-mi vine ia mea !Am plecat asa de mandra din casa.Pana sa ajung la serviciu,am intalnit priviri admirative,femeile se uitau altfel la mine,era un fel de a spune,uite o ie purtata la blugi,arata bine,de ce nu m-am gandit la asta?Imagine
Apoi am stat si m`am gadit toata ziua,sunt romanca,sunt un om cu principii si valori,sunt mandra ca port aceasta ie.Sunt mandra ca pot da un imbold altor doamne si domnisoare care pot gasi combinatii poate mult mai bune ca a mea,ia este o bluza tare frumoasa,este o arta,este cultura romaneasca pura,de ce sa nu promovam ceea ce avem mai bun si mai frumos?
In timpul acelei zile mai multe colege mi-au spus cat de frumoasa este si ca sigur au si ele o ie sau o sa caute pe la bunica prin cufar una.Asta era un semn ca impactul avusese loc.Ca exista loc si pentru conservarea traditiei in garderoba noastra.Eram la fel de bucuroasa ca in clasa a-5-a,atunci cunoscusem eu ia,iar acum ia mea cunoscuse lumea!

Anunțuri

Despre Gustul Vietii

Un om ce are ganduri si vise ascunse de ea, stiute de tine!
Acest articol a fost publicat în Despre viata și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s