Poarta Ia cu atitudine! Fa Ia un brand de tara!

Sanzienele,dragele de ele,zanele noastre autohtone,pure si frumoase care cer doar sa le respectam ziua altfel…se vor transforma in zane rele..
Traditia romaneasca neatinsa de modernism,e pura si atat de frumoasa.Curata ca apa raurilor limpezi de munte.Cata forta are natura si cata demnitate au traditiile .Sanzienele in rochite albe de borangic sau ii cusute cu grija la lumina lampii.Cata frumusete poate exista in tot ceea ce se numeste port popular si cata dragoste se poate aduna in sufletele noastre de romani cand ne gandim la tara noastra frumoasa si plina de lucruri minunate.

Putem face mai mult pentru noi si pentru promovarea portului popular romanesc,putem deschide usa catre lume,imbracate in ii fetelor!Cat de frumoase si atragatoare putem fi daca ne purtam portul si ne vorbim vorba.Suntem ceea ce suntem,suntem romani care s-au nascut cu dor si dragoste de tara si de ceea ce este frumos.Dragostea pentru tesut,meticulozitatea cu care cuseau strabunicile noastre frumoasele bluze albe din panza si le faceau sa arate ca niste picturi si acum sunt parca ireale.imgres
Suntem totusi prinsi in mrejele acestei lumi haotice care intr-un fel sau altul,obligati sau nu ne face sa uitam ca exista mai multe lucruri frumoase in Romania decat afara.Ar trebui sa ne oprim si sa ne gandim ca iubim hand-made-ul,dar ceea ce avem noi este hand-made autentic si cu cat este mai vechi cu atat este mai valoros.Scoate-ti din cufarele matusi,bunicii sau vecinei tot,poate vei gasi si o opera semnata bunica Ioana,nu neaparat Zara sau Dolce & Gabbana.Vei fi cu siguranta sexi si atragatoare.Nu degeaba se spune ca romancele sunt frumoase,de ce nu am fi si originale?De ce nu s-ar lua marile brand-uri dupa noi?De ce nu am deveni un etalon de frumusete cu aceste comori care ne sunt la indemana?
Ce imagine poate fi mai frumoasa decat aceea a unei femei frumoase imbracata cu o ie cusuta de bunica,de care ea este mandra,asta de fapt este ideea,sa fi mandra cu ceea ce porti,atunci ii vei da clasa si vei fi surprinsa cate priviri va atrage atitudinea ta pe care o vei afisa atunci cand vei pasi in fata lumii cu brand-ul de tara numit Ia Romaneasca!

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Comoara Romaniei!

Imi pare hilar ca multe din comorile unui popor sa fie scoase la lumina nu de el insusi ci de altii…Oare de ce se intampla asta?Nu suntem constienti ca stam pe o mina de aur? Trebuie sa sape cineva sub noi si abia cand suntem pe marginea gropii sa ne dam seama??Suntem mandrii cand strainii,cei care nu au nimic in comun cu tara noastra ne promoveaza valorile,dar de ce sa asteptam sa ne dea cineva ceva cand ne putem lua noi singuri?
De ce am avea nevoie de intermediari care pe deasupra mai si castiga dupa urma noastra?
Exemple sunt multe.Printul Charles al Marii Britanii care adora Transilvania si tot ceea ce inseamna cultura,port si traditii romanesti,Tom ford,renumitul designer,vedete de la Hollywood care imbraca ia romaneasca pentru ca o considera o opera de arta si adora hand-made-ul….sunt doar cateva exemple fara sa dau un search pe google…

Multi va intrebati cum am putea noi sa ne promovam?Nu este greu,trebuie doar sa o facem cu spirit civic si simplu.Simplu la modul nimic fortat,sa vina ca ceva natural,suntem romanii,oare nu stim ce avem si cum sa vindem?
Un comerciant bun in primul rand trebuie sa isi cunoasca ”marfa”,in cazul nostru aceasta fiind valoarea portului romanesc,invataminte si traditii.Apoi sa isi cunoasca piata.Aici totul devine usor,pentru ca pe piata actuala,toata lumea cauta ceva,iar ceea ce avem noi sunt cu adevarat pietre pretioase pe o piata supra-incarcata de non`valori.
Apoi sa vinzi fara insa a-ti dezvalui secretele,fara a vinde retele sacre care dateaza de secole.Sa vinzi frumusete invatata de la strabuni,sa vinzi calitate si originalitatea unor mestesuguri de mult uitate.Sa aduci lumina in sufletele celor care cumpara o bucata de istorie de la noi.In acest fel lumea ne va cunoaste si va pune mai mult pret pe noi ca tara,pe noi ca oamenii,atunci cand vor vedea ca ne pastram cu sfintenie secretele dar impartasim bucuria si frumusetea cu restul !Imagine

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sa promovam Romania!!!

Sa nu ne uitam radacinile,asta ar fi un inceput.Identitatea este cea cu care ne nastem si murim.Avem valori de pastrat si de dus mai departe,uitandu-le nu vom face decat sa stergem pagini de istorie valoroase care le-au marcat existenta stramosilor nostri si ne-au creeat noua un viitor,a creeat o generatie noua.
Trebuie sa fim atenti la tot ceea ce am primit mostenire de la strabuni nostri.Ne-au lasat comori inestimabile,noi trebuie doar sa dezgropam frumusetea si sa o promovam.Accesul catre lume,catre tot ceea ne poate face cunoscuti,este cu mult mai simplu decat era inainte,mijloacele de comunicare si de raspandire a informatiei sunt la indemana oricui vrea sa spuna lumii ceva.Traditia romaneasca prin portul popular este un tezaur care nu a plecat inca din tara,este aici si trebuie sa profitam ca este al nostru,sa ne mandrim si sa fim creativi.Sa ducem mai departe portul popular romanesc,care este de o frumusete rara.In anul 2012,in colectia primavara-vara a lui Tom Ford ,cantareata Adele a purtat o ie romaneasca care a facut furori.Deci daca acest tezaur national inca este in tara,acest lucru se poate schimba foarte repede,frumusetea cusaturilor,vechimea,mestesugul extrem de minutios si modele artizanale hand-made in afara granitelor este de mare valoare,deci straini sunt tot mai captivati de ceea ce noi avem.Andreea Esca,Elena Basescu,Dana Rogoz,Iulia Albu si Gina Pistol sunt doar cateva ”ambasadoare” ale portul traditional romanesc.Ele incearca sa promoveze aceste valori nationale,pentru ca alti sa nu ne- o ia inainte.
John Galliano a vazut o ie romaneasca intr- o pictura a lui Henry Mattise,pictor francez care a fost prieten bun cu Theodor Pallady.A vrut sa aiba piese vestimentare romanesti datorita frumuseti acestui tablou ”La blouse Romaine”.
Atunci cum de noi nu vedem bogatia de culoare ,de stil si perfectiune care ii lasa pe alti fara de cuvinte???
Nu pot sa cred ca nu vrem sa iesim in fata si sa aratam ca suntem mai mult decat un popor de sportivi recunoscuti pe plan mondial,suntem si o tara care are un simt artistic extrem de bine dezvoltat!E pacat sa irosim frumusetea!!
Haideti sa imbracam o ie in fiecare saptamana,sa demonstram lumii ca sunt mandri de faptul a suntem Romani!!!Imagine

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ia este la mare moda!!!

Gandurile legate de copilarie,amintirile sunt cu atat mai vi,daca acele momente sunt speciale.Una din cele mai frumoase amintiri este cand am facut cunstinta cu ia mea.
Clasa a-5-a,ora de lucru manual.Doamna care ne preda ora de lucru manual,intra in clasa cu zambetul pe buze.Ceva parca ne facea curioase(la ora de lucru manual eram doar fete),doamna Ivan,era una din profesoarele care nu prea zambea si totusi in aceea zi a facut-o.Dupa ce s-a asezat comod la catedra,ne-a spus pe o voce joasa,de parca nu vroia sa auzim,mai mult sa ghicim,daca cineva stie ce vom lucra noi astazi.Nu stiam.Ne uitam lung,mirate de intrebare,in asteptarea raspunsului pe care il asteptam tot de la dumneaei.Scoase din geanta o bucata de material alb.Il desfacu si bucata de material se transforma intr-o frumoasa bluza alba cu modele florale colorate.S-a ridicat usor si ne-a intrebat daca stim cum se numeste aceasta bluza,cu sprancenele ridicate,astepta mai mult de la noi,astepta un raspuns,care din pacate nu a venit de nicaieri.Nu am citit pe fata doamnei Ivan dezamagire ,ci un fel de a spune,sunteti mici,dar o sa aflati.Atunci am auzit pentru prima data de ie.Este o ie,este o bluza traditionala romaneasca ,este comoara noastra nationala.Si asa a inceput frumoasa poveste a ie-i noastre.In prima ora despre istoria ie-i ne-a vorbit mult despre cum ajunge o floare ca este bumbacul,sa se transforme in ata,apoi in material,despre cum bunicile noastre munceau si reuseau sa fie frumoase alegand modele pentru bucatile de material ce le transformau in ii.Apoi,dupa ce in fiecare ora ne vorbea despre cum poti sa creezi modele unice,ne stimula sa desenam pe foi de matematica floricele si modele care aveau se devina creatiile noastre ,tinand cont de modelele traditionale romanesti pe care le aveam de la doamna Ivan.Ne-a ajutat si ne-a invatat cum sa tinem acul in mana ,cum sa facem dintr-o bluza cu un snurulet in jurul gatului,o bluza care face parte din patrimoniul unei natii,o bluza ce se numeste ie,o bucata de cultura si valoare romaneasca autentica.Cand am ajuns la finalul ie-i asteptam sa fim notate in functie de care era cea mai frumoasa sau mai bine lucrata,insa nu a fost asa,toate am luat nota 10,era nota valori create nu a obiectului.
Peste ani insa,am uitat de aceasta aventura care atunci m`a facut atat de curioasa si mandra.Ia statea uitata in sifonier,fara a fi fost vreodata imbracata.Oare de ce?Pentru ca suntem atrasi de obiecte vestimentare ce ne pun in valoare formele,ne scot in evidenta gusturile si nu de obiecte care definesc feminitatea prin pastrarea traditiilor.Noi romancele suntem femei mandre,puternice,suntem pline de feminitate ,de ce sa nu fim mandre ca avem aceste atuu-ri si sa nu inaltam traditia prin portul ei,prin tot ceea ce ne defineste ca natie?
Am inceput prin a relata cum am facut eu cunostinta cu ia,acum va voi povesti cum a facut ia cunostinta cu lumea prin smplul fapt ca am imbracat-o intr-o zi din curiozitate,o spun rusinata,dar spun adevarul.
O zi de luni obisnuita.Deschid sifonierul si am inceput sa imi caut ceva de imbracat,insa parca in acea zi nu gaseam nimic(sifonierul fiind plin cu haine).Ma enervasem.In sfarsit am tras o pereche de blugi pe mine,apoi,dezamagita ma asez pe fotoliu si ma uitam lung la sifonierul deschis care nu imi dadea nici o solutie.In sufragerie,televizorul era deschis,era o emisiune unde cineva vorbea de portul traditional romanesc,de cum romancele au uitat de ia romaneasca,despre cat de incantati sunt straini de creatiile romanesti .Ceva,in capul meu a incoltit.Ia!!!Am o ie,facut-a de mine in clasa a-5-a,unde o fi,stiam ca mereu o luasem dupa mine,chiar daca ma mutam sau imi schimbam hainele dupa sezon din sifonier,nu uitam niciodata sa o asez inapoi.Am inceput sa caut agitata ia.Era impaturita in spatele altor haine,exact ca un obiect de care nu ai niciodata nevoie dar,nu il arunci,il ti acolo.Ia mea!Era cu manecuta scurta si floricele in jurul gatului bleo si rosu.Nici macar nu mai stiam ca are floricele rosii.Ma uitam cu mandrie ,era facut-a de mine,cand eram un copil.Am tras-o pe mine,imi placea.Combinatia de jeans cu acea ie,era extrem de frumoasa.Wow,uite ce bine-mi vine ia mea !Am plecat asa de mandra din casa.Pana sa ajung la serviciu,am intalnit priviri admirative,femeile se uitau altfel la mine,era un fel de a spune,uite o ie purtata la blugi,arata bine,de ce nu m-am gandit la asta?Imagine
Apoi am stat si m`am gadit toata ziua,sunt romanca,sunt un om cu principii si valori,sunt mandra ca port aceasta ie.Sunt mandra ca pot da un imbold altor doamne si domnisoare care pot gasi combinatii poate mult mai bune ca a mea,ia este o bluza tare frumoasa,este o arta,este cultura romaneasca pura,de ce sa nu promovam ceea ce avem mai bun si mai frumos?
In timpul acelei zile mai multe colege mi-au spus cat de frumoasa este si ca sigur au si ele o ie sau o sa caute pe la bunica prin cufar una.Asta era un semn ca impactul avusese loc.Ca exista loc si pentru conservarea traditiei in garderoba noastra.Eram la fel de bucuroasa ca in clasa a-5-a,atunci cunoscusem eu ia,iar acum ia mea cunoscuse lumea!

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Destinatie de vedeta-Istanbul!!

In ultimul timp mai toate vedetele aleg ca destinatie de vacanta Istanbulul.Fapt care se datoreaza frumuseti si istoriei bizantine pe care ne-o prezinta acest megapolis al Europei si Asiei!Istanbulul este capitala europeana cea mai aglomerata a mometului.Punctele de atractie cum sunt Biserica Sfanta Sofia,moscheele,Marea Marmara,Bosforul dar si simplele strazi care te duc in alta epoca te fascineaza .Istanbulul este un oras viu 24 de ore din 24.Hotelurile sunt primitoare,oamenii ospitalieri si permanent acolo cand ai nevoie de ei.
Istanbulul este cu adevarat unic in tot ceea ce ofera.Are o frumusete care imbina vechiul cu noul si te transpune intr-o lume de vis.Iti ofera distractii fenomenale dar si linistea de care ai nevoie intr-o vacanta.Lumea colorata de care esti inconjurat ,fragmentele de cultura musulmana si islamica au un farmec care te vor face sa povestesti tuturor despre Istanbul.Grija pentru detalii a comerciantilor care dau 100% pentru un imagine de exceptie a vitrinelor si mirosul castanelor coapte care te invalauie mai peste tot,te vor face sa te intorci cu placere oricand in fabulosul Istanbul.Istanbul-Orasul-care-se-intinde-pe-doua-continente-5
Istanbulul este locul perfect pentru cei indragostiti de arhitectura, de locuri cu o simbolistica profunda si plina de mister si spiritualitate.
Spiritual vorbind este un loc cu o incarcatura extrem de mare,dat fiind faptul ca acesta metropola se gaseste pe doua continente(Asia si Europa) si totul se imparte in doua,de la religie la arhitectura.269_6395_15
Incearca sa te confunzi cu acest oras in urmatoarea vacanta,vizitea-za Istanbul ,o sa vi cu bateriile incarcate,vei dori o reintalnire cu acesta imediat cand iesi din oras si vei ramane marcat de bogatia unei lumi puternice si pline de farmec!

Publicat în Despre viata | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Crede in tine!

Sunt foarte multe povesti care ne vorbesc de incredere.Increderea are diverse forme,este asezata insa pe un piedestal atat de inalt incat uneori ne chinuim sa ajungem la ea…multi nu ajungem niciodata..
De ce trebuie sa am incredere in mine?Increderea in tine ,tu cu tine daca va respectati reciproc,vei primi acelasi feed`back si din exterior si din partea celorlalti.Este exact ca si cu repectul,te respecti tu,asta vor face si cei din jurul tau,pentru ca se va oglindi in tot ceea ce faci si esti.Increderea este disciplina si perseverenta,insa nu va veni intr-o buna zi si nu va mai pleca,increderea este data de fiecare zi in parte,de fiecare actiune sau gand.In viata de zi cu zi ne zbatem,chinuri interioare,trairile,lucrurile marunte,fac parte dintr-un ideal,chiar daca nu pare asa este.Nimic in viata nu este intamplator si nu este usor de obtinut.Doar ca sunt oamenii care ne fac viata sau increderea sa o ia razna.Crezi ca ai o personalitate atat de puternica incat sa nu cedezi si sa ramai ”strong” la loviturile din exterior?Creierul omului functioneaza dupa anumiti stimuli,iti e frig-tremuri,iti e foame -mananci sau esti nervos-plangi,tipi te certi….deci nu poti sa spui ca ramai implacabil la loviturile din exterior.Increderea ti`o castigi daca tot ce exista in exteriorul eu`lui tau este nu neaparat benefic sau de ajutor,este calm si relaxat.Oamenii care au un nivel de cunoastere crescut,care au trait intr-un asemenea mediu,au alt standard de viata,vad lucrurile astfel,nu au presiune din exterior,iar incredrea o vad ca pe ceva care vine odata cu nasterea,este ceva nativ.Insa pentru multi dintre noi increderea in sine este unul din cei mai mari dusmani,din cauza acestui fapt,nu ne putem depasi conditia,nu ne putem pune visele in aplicare si nu vom ajunge la target-ul pe care il avem in gand,datorita faptului ca vom gandi permanent ca nu suntem indeajuns de buni sau capabili pentru lucrul acela.
Personal,cea mai importanta persoana din viata mea,incearca sa ma ajute.Doar ca tactica este un pic nepotrivita.Daca permanent imi va sugera sau spune ce asteptari are de la mine sau cum si ce ar trebui sa fac intr`un domeniu sau altul,atunci,nu va face decat sa ma enerveze.Ma voi simti incapabila sa iau o decizie,sa imi pot spune o parere,pentru ca voi trai in conul lui de umbra,iar stima de sine si respectul va scadea considerabil,deci,acesta nu este ajutor ,este pur si simplu o rutina a lui si un chin catre un drum si asa anevoios al meu.
Exista multe metode de a-ti gasi increderea in tine sau a ti-o regasi,sunt multi care si`au pierdut-o pe parcursul timpului datorita problemelor cotidiene,a unei vieti zbuciumate si a faptului ca s-au pierdut pe drum.freedom
Tu cum ti`ai regasit increderea in tine?!

Publicat în Despre viata | Lasă un comentariu

Suntem ceea ce gandim sau gandim ceea ce suntem?

Asa cum incep toate povestile,cu a fost odata ca niciodata,asa voi incepe mica mea incursiune in minunata lumereala:))Hmm…sunt sigura ca te gandeai la altceva…nu`i asa?!De ce sa nu povestesc ceva,pentru a ajunge sa ne cunoastem asa cum suntem,fara sa ne facem vise despre cum ar putea fi sau daca ar fi…suntem ceea ce gandim sau gandim ceea ce suntem?
Ti`ai pus intrebarea asta vreodata sau i`ai dat de cap?Daca am fi ceea ce gandim…oare ce am fi?Oamenii de afacerii,cu multi banii ,far` de griji si nevoi,iar alti ar munci pentru noi…care altii?Toti gandim la fel…din pacate…toti vrem dar nu facem nimic sa avem…nu ne hranim imaginatia decat cu iluzii si scenaria telenuvelistice,unde lumea e roz,se transforma in gri dupa care curcubeul vine si sterge toate durerile si totul se sfarseste cu happy end…Isi mai hranesc astazi oamenii nevoia de cunoastere cu o carte,fie ea si una virtuala sau ne mai gandim sa facem si altceva decat sa ne gandim cum sa dobandim totul usor?De ce nu ne`am aseza la o masa de lucru sau jos pe covor,in bucatarie,nu conteaza si am creiona constructiv toate ideeile ce ne vin in minte…poate ai gasi ca sursa acestor ideei nastrusnice ce`ti invadeaza capul isi gasesc rostul daca le vei da un capat si usor le vei gasi un drum catre final.Ai putea cu gandurile ce`ti vin in minte,noaptea sau dimineata sau peste zi,sa faci ceva,de exemplu sa le asezi pe hartie.Nu conteaza despre ce sunt.Un exercitiu ar fi sa insirui tot ce`ti trece prin cap,timp de o zi sau doua,nu conteaza daca ceea ce scrii dimineata nu are legatura cu fraza de dupa`masa.La finalul acestui exercitiu,iti vei da seama cate ideei creative,imagini transpuse in forme si culori iti vor fi trecut prin minte.Asta se intampla cu noi in fiecare clipa,doar ca nu stim cum si care este legatura dintre ganduri si fapte.Cat de usor ar fi ca prin acest exercitiu sa ne dam seama ca putem scrie o carte,o poezie,ca putem face ceva sau ca ne putem canaliza toata energia pentru a creea o lume mai buna ,asa cum ne`o imaginam,dar o lume reala.Daca gandurile ce`ti vor trece prin minte ,intr`o singura zi sunt negative,pozitive,creative sau pasive,tine de fiecare din noi,nu ne face mai buni sau mai rai,toti avem zile mai bune si zile mai putin bune,insa daca intre toate acestea se regaseste ceva bun,restul devin detalii .
Insa daca am gandi ceea ce suntem,atunci am fi mult prea echilibrati,nu`si mai are rostul exercitiul si nici creativitatea nu isi va face aparitia,pentru ca vom sti exact care ne este rolul ,statutul,ce si cum suntem.images
Atunci…suntem ceea ce gandim sau gandim ceea ce suntem?

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ce cautam….

Un suflet plin de rele

Durere si placere

E tot ce avem avere…

Gandeste`te ca tot ceea ce vrem

Este exact ce capatam

Acest nimic,numit avere…

Ani,luni si  zile triste

Ce le `am trecut cu bine

Se`nvart in jurul ei copile

In jurul unei chestii infantile..

Nu goana dupa bani

Or sa ne aduca mai multi ani

Ci tocmai viata fara cautari

Simpla ,fara fiori

Este tot ce avem nevoie…

Imagine

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Exemplul propriu!

Exmplul propriu!
Ce este mai bun ca un sfat?Ce este mai bine sa faci?Sa dai un sfat sau sa educi cititori prin exemplul tau?
Studiile spun ca nimeni nu are nevoie de sfaturi,santem plini de povete si sfaturi…inca din coplilarie,cand parinti nostri ne sfatuiesc cum e mai bine.De multe ori binele lor este ”al lor”,nu si al nostru.In incercarea de a ne feri de ce au experimentat in propria viata,incearca sa ne atentioneze sa nu facem aceleasi greseli.Poate acele greseli ne duc undeva,poate asa vom invata sa facem diferenta intre bine si rau,intre ceea ce vrem si ceea ce nu vrem.
Avem 26 de ani si viata era asa cum era..insipida,fara nimic deosebit.Nu`mi placea ,dar asta era…toata lumea se invartea in jurul meu cu aceleasi probleme ”existentiale”…bani,datori..probleme cotidiene..si eu printre ei..insa nu eram fericita si nu din cauza banilor,sau a altor probleme de genul asta..
Nu ma regaseam eu,pe mine,nu stiam ce vreau,nu stiam cine sunt..Eram sotie si mama,eram indeajuns?
Rolul de mama imi placea si imi place,cu toate ca este unul din cele mai grele roluri ce le poate avea o femeie in viata,dar cel de femeie?Cel de sotie…nu ma multumea..deloc..
Aveam un sot cu vicii care ma depaseau,mai era si violent pe deasupra,deci viata mea nu era roz.Aveam o casa,a mea,asta era bine…priveam cum prieteni de`ai mei stateau cu chirie,ii judecam,poate gresit de multe ori,sau cu compasiune,eu aveam o casa si cam tot ce ii trebuie unui om.Stabilitate.Dar nu eram deloc fericita..exista o iesire din ceea ce simteam?
Da,dar unde era curajul?Nu era,deloc!

Ridica`te!
Puteam sa pun capat chinului,dar ii dezamageam pe cei din jurul meu..parinti,copil,rude,prieteni,ce vor spune..?Deci,nu aveam cum sa fac asta,eu alesesem viata asta,cand toti imi spusesera sa nu aleg aceasta cale.Ma incalzea gandul ca din toate relele aveam un copil frumos,care era si este universul meu.Insa totul avea sa se schimbe printr`o minune..sau poate printr`o providenta..nu stiu.Intr`o buna zi s`a intamplat.Totul avea sa se schimbe.Sotul meu o facuse din nou.Fusese atat de violent,incat eu am ajuns in spital.De aici ..au aflat toti ceea ce indurasem aproape 8 ani..Nu mai puteam sa dau inapoi.Decizia mea,era si a lor.Gata!Pana aici,merit altceva.Si asa a inceput un periplu lung,care sper eu acum a luat sfarsit!
Am pierdut ceea ce aveam,material vorbind,am pierdut casa mea.A trebuit chiar sa impart putini mei bani,cu el,el care fusese cel ce ma chinuise atatia ani.Deci,ce mai aveam?Un copil,de care trebuia sa am grija si pe mine.De mine cine avea grija?Toti aveau ”pretentii” de la mine sa imi doresc mai mult.Dar oare ce imi doream eu?Bani sau dragoste?
Poate ca le doream in aceasi masura pe amandoua si nu am stiut din nou sa administrez aceste dorinte,nu am stiut sa le canalizez pe un fagas favorabil.Dupa 3 ani ajunsesem sa fiu..aceiasi de dinainte,la fel de nefericita,insa fara un ”sot”.
Ce era de facut?
Daramata psihic,nu imi gaseam nici un rost..nici un sens.Dar m`am ridicat,prin propria vointa,sau destinul asa a vrut,nu stiu exact care sunt factori care au contribuit la ridicarea mea,dar am tinut capul sus si am inceput sa vad totul altfel.
Va intrebati daca mi`am gasit rostul,sensul vieti pe care nu vom inceta niciodata sa il cautam sau fericirea.Din toate astea as putea sa spun ca am gasit un barbat pe care il iubesc foarte mult si care ma face fericita.Pasiunile mele incet,incet,prin contur.Imi place sa scriu.Asta e marea mea pasiune.Pot spune ca asta este sensul meu.Rostul meu este acela de a decrie prin cuvinte tot ceea ce simt eu,sa ma regasesc in povestile si vietile altora.Sa ii ajut sa se ridice,sa`si gaseasca un scop,sa`si invinga temerile si sa mearga inainte indiferent de orice!Orice poate fi indurat daca vrei cu adevarat!
Acum am un blog,unde scriu,despre mine,despre viata,despre ceea ce citesc,lucruri despre care toti suntem interesati si de care la toti ar trebui sa ne pese!Mi`ar place sa stiu ca suntem multi cei care ne ridicam si facem ceea ce ne place,ceea ce ne intregeste pe noi ca oamenii!

Publicat în Despre viata | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sensul Vietii

Am citit de curand o carte si am ramas profund impresionata.Tragedia, drama umana, traumele si suferintele autorului sunt inimaginabile, greu de crezut pentru mine ca si cititor, ca cineva poate indura atat.Greu de crezut, dar totusi cartea are argumente si date istorice reale.Fiind o carte de psihanaliza, am incercat citind`o cu reala placere si atentie , sa ii inteleg sensul...Pana la urma asta cautam cu toti-un sens, al vieti, al fericiri, un sens propriu al vietii, care ne implineste si ne face atat de diferiti.
Nietzsche:”Cel ce are un de ce pentru care sa traiasca poate indura orice suferinta.”..Oare ce vroia sa spuna Nietzsche in aceasta fraza?Ca omul este capabil sa indure orice nedreptate,umilinta sau trauma,urmat doar de gandul ca cineva,ceva,un scop sau o dorinta pot fi liantul care il va putea ajuta sa depaseasca orice ,chiar si suferinte greu de imaginat.Pentru totate astea avem nevoie s ne gasim sensul vieti.
Ce este sensul vieti de fapt?

Sensul vietii
Este teoria existentialismului universal.Sensul vieti este cauza reusitelor,succeselor si implinirilor noastre.Depresia este una din bolile secolului ,iar medici psihiatri sau cei specializati in pshihanaliza au ajuns rintla concluzia ca cei predispusi depresiei sau cei care sufera din aceasta cauza sunt oamenii care nu au gasit un sens al existentei lor,un sens al suferintelor sau al vietii pe care o duc…
Va aduc un exemplu de cum poti ajuta pe cineva sa gaseasca,culmea,un sens,al suferintei.Da pana si suferinta isi poate gasi o motivatie,un sens.Un medic renumit,ajuns la o varsta respectabila,suferea ingrozitor din cauza unei depresii profunde ,de cativa ani…cauza fiind pierderea fiintei care ii fusese alaturi timp de o viata,sotia sa.Acesta intra in cabinetul unui alt medic ,psihiatru si ii dezvalui ca suferinta pierderi sotiei l`a adus in pragul disperari,ca suferinta sa este mult prea mare si nu poate sa inteleaga,de ce …Medicul,l`a privit,si l`a intrebat daca situatia ar fi fost invers,daca el se prapadea,sotia lui ar fi suferit?Medicul-pacient,ii raspunse ca sigur ar fi suferit enorm daca se intampla asa.Medicul psihiatru ii spuse ca tocmai asta este sensul suferintei lui,in acest fel sotia lui nu a fost supusa unei asemenea suferinte,iar el trebuie sa perceapa aceasta suferinta ca o mantuire a sufletului sotiei lui ,el suferea in locul ei,o scutea de o asemenea durere.In aceea clipa medicul-pacient,se ridica si expresia lui alaturi de un zambet,confirma faptul ca intelesese care este de fapt sensul suferintei lui.

Suma partilor creierului
Sensul vietii il putem gasi in lucruri marunte ,nu trebuie sa avem ideei marete,sau aspiratii inalte.Sunt oameni care si`au gasit un sens in ceea ce altora li se pare banal.Banalitatea sta insa in cautarea acelui ceva care ne poate implini .Suntem convinsi ca viata noastra pe pamant este una care trebuie traita asa cum ne este data in fiecare zi,cu bune sau rele.Viata insa este o gluma,daca sti cum sa o faci amuzanta,vei rade chiar si tu cel care o spui,daca nu,vor rade ceilalti.Tot ceea ce traieste un om,se imagazineaza in creier,in ceea ce noi numim suma partilor,care de fapt este un ansamblu capabil sa produca imagini,ganduri ascunse de privirile celorlalti.  Batrani sunt compatimiti,iar tineri sunt incurajati sa isi traiasca clipa.Cei in varsta sunt de fapt cei ce ar trebui sa traiasca acea clipa,chiar daca ei nu mai au un viitor,au un trecut,un trecut ce nu il poate vede sau lua nimeni.Au ceea ce tineri nu au,au o experienta,au gasit cu sau fara voia lor sensul vieti care i`a adus pana in pragul batraneti.Valoarea umana sta in diferentele individuale si in scopurile ce le gasim pentru a merge mai departe indiferent de orice!Tu ti`ai gasit un sens al vietii?

Publicat în Despre viata | Lasă un comentariu